Istoric Fondatori

Maria Motta

Fondatoarea Companiei "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" - institut secular

Maria Motta, fiica lui Sigismando Motta și a Paolinei Dazzoni, s-a născut la Bellinzona în cantonul elvețian Ticino în ziua de 27 decembrie 1883, iar locul natal a fost Airolo, localitate ce se află ca o poarta în sudul lanțului muntos al Alpilor.

Familia lui Sigismando Motta și a Paolinei Dazzoni căsătoriți la Faido în 1868 e una din cele mai cunoscute și importante din Airolo și din Val Leventina. Administrau un han, peste 100 de cai, numeroase care, și aveau un cuvânt hotărâtor în conducerea comunei în economie și politică.

Maria este ultima dintre cei 7 frați, patru băieți și trei fete. Maria nu-și cunoaște tatăl pentru că moare pe neașteptate în timpul unei ședințe a Consiliului la 7 decembrie chiar cu 20 de zile înainte de nașterea ei.

La vârsta de șase ani începe frecventarea școlii din localitate împreună cu celelalte fetițe de vârsta ei. După încheierea școlii își completează pregătirea în două colegii cel din Menzingen și cel din Rorschoch.

Duce o viață simplă și activă, își ajută mama la administrarea hotelului, în parohie face cateheză și apostolat, face parte din cor datorită înzestrărilor ei muzicale.

După încheierea războiului din 1918 ce a devastat Europa vine o formă de ciumă numită "spaniolă". Mama Mariei se îmbolnăvește și, după trei ani de boală, ea moare.

După moartea mamei, se confruntă cu ea însăși, întrebându-se asemenea lui Paul căzut de pe cal la Porțile Damascului: "Doamne ce voiești să fac?"(Fap 22,10)

Era fascinată de noua congregație a Paulinelor întemeiată la Milano de Cardinalul Ferrari. Devenind membră a acelui Institut din Milano, ia hotărârea după nouă ani de a întemeia o asociație a femeilor consacrate în lume, în slujba activităților diecezei și a lucrărilor de apostolat.

Ca răspuns la chemarea ei ce-i vine de sus și a transpune în practică această vocație, un factor decisiv este întâlnirea cu Mons. Aurelio Bacciarini. Totul s-a întâmplat în modul cel mai neașteptat. Pentru că viața omului este un răspuns la chemarea lui Dumnezeu, întâlnirea cu episcopul de Lugano Aurelio Bacciarini a fost providențială.

Fără să-l fi întâlnit vreodată personal, pe neașteptate, în luna noiembrie 1925, îl întâlnește în tren, întorcându-se de la Roma în urma unui pelerinaj. Maria își face curaj și îndrăznește să ceară o întâlnire față în față încredințându-i planul de consacrare cerându-i astfel o scrisoare de recomandare pentru cardinalul Ferrari.

Episcopul înțelege că e chemată de Dumnezeu și imediat îi face o propunere: "Dar pe dumneavoastră vă trimite Providența! De ce să mergeți la Milano ca să faceți ceea ce trebuie să facem și noi în Ticino?"

La 21 ianuarie 1926, în sărbătoarea sfintei Agnesa, se constituie o asociație o "pia unio" ce va fi așezată sub ocrotirea sfintei Tereza a Pruncului Isus, încredințată domnișoarei Maria Motta.

În anul 1929 această asociație "pia unio" devine o instituție religioasă care va purta numele de Compagnia di Santa Teresa del Bambino Gesù.

Dumnezeu este creatorul vocațiilor. După numai un an, episcopul Bacciarini ne îngăduie să pătrundem în planul lui: surorile din Companie nu sunt călugărițe, pentru că nu părăsesc lumea, ci trebuie să se afle în inima lumii, sunt laice, dar consacrate în mijlocul lumii. Carisma Institutului a rămas chiar crezul episcopului: "Slujirea lui Cristos și a Bisericii". Pentru Maria Motta carisma a fost mereu vie. Ea a trăit fiecare moment al vocației sale: chemare, alegere, pregătire, misiune pentru a evangheliza prin toate mijloacele, comuniune și consacrare lui Dumnezeu împreună cu celelalte surori.

Maria Motta a înțeles deplin ce înseamnă a trăi în lume și totuși în comuniune. Ea a căutat să se poarte ca o soră printre celelalte surori și le-a îndemnat în orice împrejurare: "Să ne bucurăm mereu în el, Mirele nostru. Cei care se apropie de noi ar trebui să ne invidieze desăvârșita seninătate sufletească, chiar în mijlocul crucilor și cruciulițelor de fiecare zi. Ca să ne păstrăm unirea cu Domnul vă îndemn la rostirea frecventă a invocației: Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, fă-ne sfinte!".

Surorile din Institut se ocupau de diferite activități diecezane, dar Maria a fost cea care și-a asumat muncile cele mai grele: plecând de la secretariatul Uniunii Femeilor Catolice și de la organizarea diferitelor ramuri ale Acțiunii Catolice, apoi administrarea ziarului Giornale del Popolo și colaborare la alte reviste, ajutor la Secretariatul Oficiului de Pelerinaje, duminica apostolat în parohii, cateheze pentru pregătirea de întâia împărtășanie, cursuri de activități gospodărești și de croitorie, mai ales pentru croiala veșmintelor liturgice, ajutor la Casa del Populo, la Seminar , la proiectul Buona Letura etc.

Maria Motta a înfăptuit în sine însăți modelul exemplar al Terezinei, ca și cum Dumnezeu ar fi îngăduit Companiei o oglindă pentru garantarea autenticității vieții fiecăreia.

În anul 1935, episcopul Aurelio Bacciarini moare. Toate surorile Companiei l-au plâns pe sfântul episcop împreună cu poporul, iar Maria Motta a suferit mai mult pentru marea pierdere. Îi era limpede rolul pe care l-a avut Mons. Bacciarini în nașterea Institutului și că în realitate a fost omul trimis de Dumnezeu pentru a le însoți în munca de la început.

După doi ani Institutul își mută sediul în palatul episcopal din Via Nassa. În același an, 1937 Maria Motta se îmbolnăvește de un ictus minor din cauza frigului și a tensiunii arteriale ridicate. În octombrie 1948 Maria Motta era deja gata pentru marea călătorie. E dusă la clinica Moncucco; își va redobândi puțin sănătatea, dar încet începe declinul.

În octombrie 1948, Maria Motta era deja gata pentru marea călătorie. Boala înainta fără încetare și a fost nevoită să renunțe la orice activitate. Aceasta a fost crucea cea mai grea așezată pe umerii săi.

La 19 octombrie, un al treilea ictus a lăsat-o fără glas. După două zile, când Mons. Cattori, în ziua de 21, a venit în vizită, a deschis ochii și l-a privit. Privirea de mamă, mângâietoare, senină, a fost un rămas bun al surorii către toți, îndemnul de a continua lucrarea Institutului, apoi s-a îndreptat spre Domnul, fără cuvinte dar simplă, coerentă, nobilă, evanghelică.

Maria Motta se odihnește în pace alături de celelalte surori care au murit la Lugano în mormântul Institutului.

Suntem încrezători că va veni ceasul ce ne va îngădui să o chemăm:

Sfântă Maria Motta, Roagă-te pentru noi!

website statistics
afișări