Istoric Fondatori

A trecut la Domnul pr. Giorgio Pastiu

Malvaglia: Omilia episcopului Valerio Lazzeri la înmormântarea pr. Gheorghe (Giorgio) Pastiu

(* 6-VII-1949 / †s 9-III-2021)

Malvaglia, Biserica "San Martino", 13 martie 2021

Dragii mei,

Celebrând înmormântarea unui preot după ritul ambrozian, rit pe care Don Giorgio l-a practicat atâția ani pe parcursul îndelungatei sale slujiri pastorale în Valea Blenio, mai întâi ca paroh la Olivone, Campo și Ghirone și apoi la Malvaglia, Ludiano și Semione este întotdeauna încurajator pentru mine să găsesc tripla lectură a Evangheliilor de Paște. Sunt convins, de fapt, că acest obicei, tipic liturghiei milaneze, poate ajuta pe toată lumea să mențină ferm în fața ochilor inimii esențialul vieții preotului decedat. O viață umană modelată de sacramentul preoției, precum și de cel al botezului, care este fundamentul său.

Acest sentiment de mângâiere este și mai viu astăzi, când ne luăm rămas bun de pe pământ de la un slujitor al Evangheliei și al Bisericii, așa cum a știut să fie, nu numai aici, ci și în orice alt loc unde a trecut, dragul nostru Don Giorgio.

Cred că toți putem mărturisi cu adevărat cum, în anii îndelungatei sale prezențe în Ticino, unde a sosit în 1993 din România, nu a neglijat nimic pentru a ajunge să fie ecoul cuvintelor lui Isus, în relatarea lui Luca: "Sunt în mijlocul vostru ca cel care slujește" (Lc 22,27).

Aceasta este prima trăsătură distinctivă a ministrului hirotonit. El nu se poate prezenta altora pretinzând o poziție de putere, ca persoană împuternicită să facă lucruri pe care o simplă persoană botezată nu are voie să le facă. Preotul este chemat, în primul rând, să-și asume o atitudine și un stil capabil să facă referire existențială la ceea ce a fost Isus pentru ucenicii săi: un slujitor al vieții, un promotor al vieții și demnității fiecărei creaturi pe care o întâlnește.

Am auzit care este semnul care le permite ucenicilor să găsească locul unde să pregătească Paștele, pentru Isus și pentru cei Doisprezece: "De îndată ce veți intra în oraș, vă va întâmpina un om purtând un ulcior cu apă" (Mc 14,13), un bărbat capabil să îndeplinească un serviciu umil și ascuns, rezervat în cele mai vechi timpuri doar femeilor. El este o persoană care trebuie urmată pentru a găsi "sala mare de la etaj, gata pregătită" (Mc 14,15), pe care proprietarul o va pune la dispoziție pentru riturile de Paște.

Este ceea ce s-a întâmplat cu Don Giorgio. În caracterul său nu era dorința de a se impune, de a ridica vocea pentru a fi auzit. Nimeni nu putea suspecta că vrea să fie recunoscut ca fiind cel mai mare. Dimpotrivă, trăsătura sa întotdeauna respectuoasă și atentă, tonul său calm și gestul său măsurat dădeau tuturor celor care îl întâlneau sentimentul unei bunătăți concrete, a unei politeți care nu era pur formală, a unei abilități rare de a sta fratern aproape de oameni, fără agresiune, dar și fără să se sustragă angajamentului și harului relației. Reușea astfel să adune comunitatea, să dea curaj și să susțină, să transmită frumusețea Evangheliei lui Isus Cristos cu simplitate și eficacitate.

Uneori ne imaginăm că, pentru a fi generoasă, slujirea preotului trebuie să se transforme într-o goană continuă, într-o multiplicare febrilă a inițiativelor. Uităm că axa de susținere indicată de Isus apostolilor pentru viața lor este una singură: statornicia în răbdare, în constanță, în încredințarea noastră Cuvântului, care trebuie vestit: "Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele" (Lc 22,28).

Și în această privință îi suntem recunoscători Domnului pentru darul lui Don Giorgio. În zilele senine, ca și în cele înnorate, el a știut să rămână fidel în locul care i-a fost încredințat, fără a se pierde vreodată în plângeri și recriminări. Cu fidelitate zilnică, el a dat mărturie despre făgăduința lui Isus: "Și eu rânduiesc pentru voi o împărăție așa cum Tatăl a rânduit pentru mine, ca să mâncați și să beți la masă cu mine în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israél" (Lc 22,29-30).

În sfârșit, și pentru Don Giorgio a sosit ora marii încercări, cea în care "Fiind ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea" (Mc 15,33). Prea rapid sănătatea lui s-a deteriorat și fragilitatea sa a crescut. Umanitatea sa primitoare și întotdeauna capabilă să se bucure de întâlnirea cu celălalt a fost confruntată dur cu limitele impuse de boală. Până și restricțiile pandemiei, care au marcat atât de mult viața bătrânilor noștri în ultimele luni, nu au omis să se facă simțite.

Cu toate acestea, chiar și aici, a fost plăcut și reconfortant să văd cu cât de multă afecțiune a fost înconjurat Don Giorgio, atât de personalul, cât și de conducerea casei "La Quercia", căreia i se adresează mulțumirile noastre sincere, precum și de numeroșii foști enoriași, care au continuat să i se facă prezinți în multe feluri. Acesta este semnul cel mai evident al rodniciei slujirii sale: bunătatea pe care a putut să o semene în fiecare loc pe unde a trecut s-a transformat într-o lungă și luminoasă rază de recunoștință și de stimă din partea tuturor.

Ne va fi dor de scumpul Don Giorgio, cu inteligența sa, cu zâmbetul său, cu dragostea sa. Dar să ne mângâiem reciproc. Moartea nu l-a separat definitiv de noi. Isus, înviat din morți, continuă să treacă prin ușile închise ale locurilor în care frica ne împinge să ne retragem. Să ne lăsăm vizitați de pacea lui regeneratoare și de iertarea sa vindecătoare! În această experiență putem să trăim de acum înainte comuniunea care unește cerul cu pământul și să savurăm iertarea care vindecă orice rană.

Mă gândesc cu dragoste la scumpa soră a lui Don Giorgio și la celelalte rude, care au dorit să facă împreună cu ea lungul drum din România pentru a fi prezenți la această celebrare. Mă gândesc la surorile Companiei Sfânta Tereza, la care a fost asistent, la foști enoriași, la toți cei care astăzi simt durerea unei despărțiri care a venit prea repede. Tuturor le exprim cea mai afectuoasă apropiere în Cristos.

Domnul să ne dea o credință vie, o speranță mare și o caritate zi de zi mai înflăcărată. Amintirea celor care ne rămân dragi nu trebuie să ne conducă la nostalgie, ci să ne reînnoiască încrederea: pentru fiecare rămas bun de la o persoană dragă pe acest pământ există un chip și un nume în plus, care ne privește în mod fratern între comesenii banchetului ceresc, anticipat astăzi pentru noi în Euharistie, care, cu smerenie și dăruire, de atâtea ori Don Giorgio l-a pregătit pentru frații și surorile care i-au fost încredințați pe acest pământ!

Traducere de pr. Cristinel Fodor

* * *

A trecut la Domnul pr. Giorgio Pastiu (9 martie 2021)

Evenimente

website statistics
afișări