Istoric Fondatori

2 ianuarie - ziua de naștere a Sfintei Tereza de Lisieux

Statuia sfintei Tereza
biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus"
din Onești
"Această tânără a amintit lumii întregi că Dumnezeu este Tatăl nostru, un Tată revelat prin Isus Cristos". (Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, 2 iunie 1980)

Cei mai mulți dintre noi își amintesc de ziua în care au văzut lumina acestei lumi și, în măsura pretențiilor și anturajului, organizează o mică sau mare sărbătoare. În această a doua zi a anului 2020, vă invit să înălțăm o scurtă rugă către Dumnezeu spre a-i mulțumi pentru darul pe care ni l-a dat în viața și mijlocirea Sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Înainte de a scrie ceva despre ziua de naștere a Sfintei Tereza cea Mică, vă invit să vedem cine au fost părinții ei. Tatăl ei, Alois Martin, a vrut în tinerețe să se călugărească, dar Dumnezeu a voit ca el să-și sfințească viața întemeind o familie care să fie exemplu de sfințenie. Mama ei, Zelia Guerin, a încercat, de asemenea, să intre într-o mănăstire, dar Dumnezeu a voit ca ea să se căsătorească și să sfințească viața de mamă, crescând flori pentru grădina cerească. Urmând voința lui Dumnezeu, Alois Martin și Zelia Guerin s-au căsătorit la 13 iulie 1858, în orașul Aleçon. Tânăra pereche ducea o viață creștină exemplară, nu numai participând la Sfânta Liturghie duminica și în zilele de sărbătoare, ci îngenunchind în fața altarului în fiecare dimineață pentru a-l primi pe Isus în inima lor prin Sfânta Împărtășanie. După Liturghie, duminicile și sărbătorile le petreceau citind cărți sfinte.

Vitraliu, Alois Martin și Zelia Guerin
biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus"
din Onești
Alois Martin, de meserie ceasornicar, avea o prăvălie care îi aducea un profit din ce în ce mai mare. În câțiva ani a ajuns un om de vază, înstărit, în orașul său, dar averea, însă, în loc să-l îndepărteze, l-a apropiat și mai mult de Dumnezeu. Cea mai arzătoare dorință a acestor soți evlavioși era să aibă cât mai mulți copii. Ei își ziceau: "Dacă bunul Dumnezeu a voit ca noi să rămânem în lume, să-l rugăm să ne dea copii mulți ca să-i creștem pentru Împărăția lui". Ruga lor a fost ascultată: Dumnezeu a binecuvântat căsnicia lor cu nouă copii - doi băieți și șapte fete. Două dintre fetițe și cei doi băieți și-au luat zborul spre cer încă din fragedă copilărie, iar celelalte cinci fete au trăit viața îngerească pe pământ, devenind călugărițe.

În familia Martin era obiceiul ca atunci când se năștea un copil, să-l închine Preacuratei Fecioare Maria, iar înaintea numelui de botez să poarte fiecare numele mamei noastre cerești: Maria. Soții Martin se rugau necontenit lui Dumnezeu să le dăruiască un băiat pe care să-l ofere în mod deosebit Domnului, care să predice popoarelor păgâne. Când li s-a născut ultimul copil, mica floare, Tereza, ei nu bănuiau că rugăciunea lor a fost ascultată. Copila era misionarul pe care îl cereau de la Domnul în rugăciunile lor. Sfânta Tereza a Pruncului Isus, după ce a intrat în rândul sfinților, a fost aleasă patroană a misiunilor, a acelora care răspândesc cuvântul Evangheliei printre popoarele păgâne.

Familia Sfintei Tereza a Pruncului Isus
Așadar, ultimul copil al soților Alois și Zelia s-a născut la 2 ianuarie 1873 și a fost botezată după două zile, în biserica "Maica Domnului" din Aleçon, primind numele de Maria Francisca Tereza. Nașă i-a fost sora ei mai mare, Maria Luiza. Deși plăpândă ca o floare, mica Tereza se dezvoltă repede și era sprintenă ca o pasăre, înveselind cu ciripitul ei drăgălaș întreaga familie. Dumnezeu a pus-o la încercare încă din copilărie; când avea doar 4 ani i-a murit mama Zelia. Tatăl ei rămase văduv cu cinci fetițe, cărora trebuia să le țină și locul de mamă. Alois Martin suportă cu creștinească resemnare această încercare, grija sa principală fiind să-și crească copilele cât mai bine și mai creștinește.

Mica Tereza își iubea cu o dragoste fierbinte surioarele. Domnul a pus-o însă din nou la dificila încercare a despărțirii, a renunțării. Isus le-a chemat pe surorile sale mai mari, Maria și Paulina, la viața călugărească. Ele au intrat pe rând în mănăstirea carmelitelor din Lisieux. Câtă durere i-a pricinuit micii Tereza despărțirea! Dar ea se supune cu resemnare voinței divine, oferind durerea despărțirii lui Isus, cel care a suferit toate pentru noi.

Cea mai arzătoare dorință a Terezei era să primească în inima ei pe Isus în Sfânta Împărtășanie. Astfel, în dimineața zilei de 8 mai 1884, primea pentru întâia oară Împărtășania, la vârsta de 11 ani. Această zi a fost, după spusele ei, cea mai plăcută și cea mai fericită din viața ei pământească. Din acel moment, Tereza se oferi cu totul lui Isus.

Încolțind în inima ei chemarea către viața călugărească, i-a destăinuit surioarei sale Celina dorul ascuns de a se jertfi cu totul lui Isus. Surioara sa a tresărit de bucurie, căci și inima ei era mistuită de aceeași sfântă dorință de a deveni într-o zi mireasa lui Isus. Mica Tereza a îmbrăcat, la 10 ianuarie 1889, haina de călugăriță, primind numele de Tereza a Pruncului Isus. La 8 septembrie 1890, a depus voturile călugărești. Legată pe viață în slujba Domnului, ea nu mai caută decât voia lui. În luna iulie a anului 1894, Tereza suferă o nouă încercare: moartea iubitului ei tată, care de câțiva ani era bolnav de paralizie. După moartea acestuia, s-au călugărit și celelalte surori ale Terezei: Celina și Leonia.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus
Deoarece și în mănăstire se află tot făpturi omenești, Tereza nu a fost scutită de suferințe, lipsă de înțelegere și chiar umiliri dureroase. Deși suferindă, amenințată de tuberculoză pulmonară, nu refuză nici o muncă, oricât de grea ar fi ea. Cu puțin timp înainte de a muri, Tereza a promis că, după ce va ajunge în cer, va face să cadă pe pământ o ploaie de trandafiri; și a ținut promisiunea. O nemiloasă boală de piept începu să macine încetul cu încetul trupul Terezei, iar mica floare se ofilea pe zi ce trecea... Din 8 iulie 1897 nu a mai părăsit patul suferinței până la 30 septembrie același an, când sufletul ei și-a luat zborul spre cer. S-a stins privind spre chipul Preacuratei și spre crucea Mântuitorului. Ultimele ei cuvinte au fost: "O, Dumnezeul meu, te iubesc, te iubesc!" În acea seară s-a împlinit dorința fierbinte exprimată de ea în "Actul de ofrandă către Iubirea Îndurătoare": "O, Dumnezeul meu..., vreau ca fiecare bătaie a inimii mele să reînnoiască de nenumărate ori această ofrandă adusă ție, până când umbrele se vor destrăma și astfel eu să-ți pot mărturisi iubirea mea în veșnica întâlnire față în față".

La 4 octombrie 1897, trupul Terezei a fost înmormântat în cimitirul din Lisieux, mormântul ei devenind loc de pelerinaj. La 26 martie 1923, a fost mutată cu mare cinste în biserica mănăstirii, unde își petrecuse cei nouă ani de viață călugărească. În acel an a fost beatificată. La 17 mai 1925, Papa Pius al XI-lea a ridicat-o la cinstea sfintelor altare în urma nenumăratelor binefaceri spirituale și materiale, iar la 14 decembrie 1927 a proclamat-o patroana principală a misiunilor, alături de sfântul Francisc Xaveriu. În cinstea ei s-a ridicat în orașul Lisieux o mare și frumoasă biserică, unde vin pelerini din toată lumea.

Sfântă Tereza, roagă-te pentru noi!

Pr. Alois Moraru,
paroh al bisericii "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Onești

* * *

Rugăciuni în cinstea sfintei Tereza a Pruncului Isus

Doamne, Dumnezeule Atotputernice, Dumnezeul milei și al îndurărilor, care ai înzestrat pe sfânta Tereza a Pruncului Isus cu comoara tuturor virtuților și ai făcut-o să strălucească prin nenumărate minuni, săvârșite prin mijlocirea ei, fă, o, Doamne, ca mijlocirea ei în cauza mea să găsească milă și ascultare! Sfântă Tereza, curată fecioară, mireasă a lui Isus, din adâncul inimii mele te rog, mijlocește-mi de la tronul dumnezeieștii îndurări darul pentru care alerg la tine în clipa aceasta! Fă ca rugăciunea mea să găsească ascultare prin mijlocirea ta! Lasă să cadă și asupra mea ploaia de trandafiri care ne-ai făgăduit-o înainte de a te muta la cer! Ajută-mă ca, în semn de mulțumire și recunoștință, să mă apropii tot mai mult de Dumnezeul meu, să-l slujesc cu credință, să-ți urmez cu sfințenie!

Sfântă Tereza, ajută-mă, roagă-te pentru mine! Amin.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

*

Doamne, Dumnezeul meu, Treime Preafericită, ție mă ofer ca jertfă a iubirii tale, pentru a trăi într-un act de iubire desăvârșită, și te rog din suflet ca să mă mistui fără încetare, făcând să se reverse în sufletul meu valurile iubirii desăvârșite, care sunt cuprinse în tine, în așa chip, ca, prin aceasta, Dumnezeul meu, să devin o martiră a iubirii tale. Fă, Doamne, ca, după ce, prin această mucenicie, voi fi pregătită să mă înfățișez înaintea ta, să mor, iar sufletul meu să zboare fără întârziere spre acele înălțimi, unde mă așteaptă îmbrățișarea veșnicei și milostivei tale iubiri! O, Dumnezeul meu, vreau ca la fiecare bătaie a inimii mele să-ți reînnoiesc jertfa mea, de nenumărate ori, până când, scăpată de lumea umbrelor pământului, voi putea, față la față să-ți mărturisesc în veșnicie iubirea mea.

*

O, Dumnezeul meu, Treime Preafericită, vreau să te iubesc și să fac să te iubească și alții. Vreau să lucrez în folosul și spre cinstea sfintei Maici Biserici, întru mântuirea sufletelor pe pământ și slobozirea celor din focul curățitor. Vreau să împlinesc în mod desăvârșit sfântă voia ta și să ajung la acea treaptă a strălucitei deplinătăți creștinești, care ai pregătit-o pentru mine în Împărăția ta; cu un cuvânt, vreau să ajung sfântă. Dar, cunoscându-mi slăbiciunea și neputința mea, te rog pe tine, Dumnezeul meu, ca tu să-mi fi sfințirea mea. Doamne, Dumnezeul meu, care atât de mult m-ai iubit, încât și pe Unicul născut, Fiul tău, mi l-ai dat mie ca Mântuitor și Mire, încredințându-mi neprețuita comoară a vredniciilor sale: eu această comoară ți-o ofer ție, ceresc Părinte, și cu adâncă umilință te rog să nu mă privești în alt chip decât prin sfânta sa față și prin sfânta sa Inimă înflăcărată de focul iubirii. În același chip, îți ofer, Dumnezeul meu, meritele tuturor sfinților din cer și de pe pământ, toată iubirea sfinților și îngerilor, și mai ales ale preacuratei Fecioare Maria, Maica mea prea dulce, prin mijlocirea căreia îți fac această dăruire.
Fiul ei, mirele meu prea scump, ne-a spus când a fost printre noi: "Orice veți cere în numele meu de la Tatăl, vi se va da vouă". Sunt sigură, deci, că ruga mea va fi ascultată.

Evenimente

website statistics
afișări