Istoric Fondatori

Iași: Întâlnirea națională a responsabilelor comunităților de terezine

Responsabilele tuturor comunităților din țară ale Institutului Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" s-au întâlnit sâmbătă, 7 martie 2020, la Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iași, pentru un schimb de idei ce continuă tema "Faptele Apostolilor - să fim martori ai iubirii lui Dumnezeu".

Domnul ne-a înveselit dis-de-dimineață cu razele soarelui de primăvară și cu ciripitul voios al păsărelelor, și astfel am rostit Laudele sale, pentru ca apoi să-i aprofundăm Cuvântul prin intervenții.

Prima conferință a fost susținută de pr. dr. Iosif Antili, profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif", și a avut ca temă "Dificultatea drumului misionar în lumina cărții Faptele Apostolilor". Părintele a subliniat patru dificultăți sau simptome ale unui creștinism pe care l-a numit "în stare avansată de oboseală":

1. Formalismul, manifestat de cel care practică un creștinism "al datoriei". Un studiu realizat la noi în țară a scos în evidență faptul că în România creștinismul nu a pătruns niciodată în profunzime, românii mulțumindu-se cu o trăire a credinței sub forma unui set de practici religioase exterioare. În acest sens, în poezia Nu-i singur Iuda vinovat, Costache Ioanid face referință la Cristos cel îngropat sub lespedea de piatră a formalismului: "Nu doar în stânci, sub lilieci, / Nu doar sub lespede zăcu. / Ci L-am ascuns ca pentru veci / Sub piatra unor forme reci, / Și eu, și tu..." Într-una din scrierile sale, Friedrich Nietzsche spunea că bisericile au devenit "criptele și monumentele funerare ale lui Dumnezeu", căci pentru noi El nu mai trăiește. Prin comparație, în Faptele Apostolilor, la capitolul 2, se povestește despre entuziasmul primilor creștini, care lăsa impresia celor străini de comunitate că aceștia ar fi "plini de must": este "nebunia" celor plini de Duhul Sfânt în trăirea credinței și mărturisirea lui Cristos.

2. Comoditatea - al doilea simptom al creștinismului "obosit" - este așa-zisul creștinism "de fotoliu", "de telecomandă"; este creștinismul celui interesat de ce se întâmplă în lume și în Biserică, dar care nu se bagă, privește de pe margine. În schimb, dacă deschidem Faptele Apostolilor observăm că Paul și ceilalți apostoli practică un creștinism "de căutare", care iese din sine și merge pentru a transmite mesajul Evangheliei, iar atitudinea lor presupune implicarea personală și plătirea unui preț (cf. 2Cor 11,16-33). Un misionar contemporan afirma că "scopul lui Dumnezeu nu este ca noi să ne bucurăm de o sănătate perfectă, ci să punem la bătaie ultimul strop din sănătatea noastră spre slava lui Dumnezeu". De aceea trebuie să mergem înainte, chiar dacă toate sunt departe de a fi perfecte în circumstanțele vieții noastre.

3. Descurajarea în fața eșecului - un alt simptom al creștinismului "obosit". Care ar trebui să fie atitudinea noastră în fața eșecului? Precum a sfântului apostol Paul după discursul din Areopag: acolo a învățat cum să nu predice Evanghelia. La fel și Thomas Edison, inventatorul becului cu filament: se spune că odată, întrebat dacă este adevărat că a eșuat de o mie de ori până a reușit să construiască becul, a declarat: "Nu este adevărat că am eșuat de o mie de ori, ci am descoperit o mie de modalități în care un bec nu poate fi creat". Așadar, din eșecurile noastre trebuie să învățăm că nu acelea erau modalitățile care să ne asigure o reușită, apoi vor trebui căutate altele.

4. Lipsa de familiaritate cu Scriptura. Părintele Iosif Antili ne-a împărtășit o convingere personală, și anume că, "dacă părinții ar fi folosit Scriptura în educarea religioasă a copiilor lor, acești copii nu s-ar fi îndepărtat de Dumnezeu niciodată". În Fapte 17 reiese râvna pentru Cuvânt a primelor comunități creștine, care "în fiecare zi cercetau Scripturile". Iar papa Francisc vorbește despre "urgența și importanța pe care credincioșii trebuie să o acorde ascultării Cuvântului lui Dumnezeu, fie în acțiunea liturgică, fie în rugăciunea și în reflecția personală".

Dacă vrem să ducem înainte cauza creștinismului și să fim misionari în lumea în care trăim, atunci trebuie să ne lăsăm călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, fără a ne fi teamă de noutatea pe care El dorește să o aducă în Biserică, spunea părintele Iosif Antili.

A doua intervenție i-a aparținut Elenei Matei, care a abordat tema "Vestea care poate schimba viața". Discursul dânsei a pornit de la analiza sensurilor cuvântului "veste", atât cele cuprinse în Dicționarul explicativ al limbii române, cât și cele din Dicționarul biblic. Dincolo de înțelesurile obișnuite ale cuvântului, noi ne referim, în creștinism, la "vestea cea bună", fiindcă dorința lui Dumnezeu - care ne-o transmite - este de a-l vedea pe om mereu fericit. Cum a fost ea transmisă?

În Vechiul Testament, Dumnezeu le-a vorbit mai întâi primilor oameni, apoi patriarhilor, apoi a vorbit prin profeți. Mai întâi, vestea s-a transmis prin viu grai; în perioada regilor, vestea apare și în scris. Istorisirile biblice au ajuns până la noi din perioade istorice diferite, purtând între limitele exprimărilor omenești mesajul de iubire al lui Dumnezeu.

În Noul Testament există patru scrieri care se definesc cu termenul de "Evanghelie", de la grecescul ?????????? (evangelion), care înseamnă "veste bună". "Așadar, Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan relatează vestea cea bună a mântuirii omului pe care Dumnezeu a împlinit-o prin întruparea, viața, învățătura și mai ales prin patima, moartea și învierea lui Isus Cristos, Fiul său în care a împlinit toate promisiunile făcute poporului său. [...]

Este foarte important ca cel care se apropie de Sfânta Carte pentru a afla sau a aprofunda Vestea cea Bună adusă de Cuvântul lui Dumnezeu să știe că în lectura sa nu este suficient să se oprească doar la o poveste, o chemare, la un gând, la un psalm, la un profet sau la Isus; ci să descopere felul în care această lectură răspunde curiozității sale, așteptării sale, condiției sale umane", a spus ca o concluzie Elena Matei.

După frumoasele gânduri împărtășite în cele două conferințe, am avut consolarea de a o auzi telefonic pe directoarea noastră generală Maria-Tereza Candian, care, din cauza interdicțiilor generate de situația epidemiei care a afectat anumite zone la nivel global, nu a putut fi în mijlocul nostru ca întotdeauna. Glasul și îndemnurile sale ne-au dat putere și așteptăm revederea noastră cu bucurie încrezătoare la întâlnirea de primăvară a terezinelor din luna mai.

Programul a continuat cu sfânta Liturghie prezidată de PS Iosif Păuleț, episcop al Diecezei de Iași. Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Cristinel Fodor, care, comentând evanghelia zilei, a vorbit despre iertare luând ca model pe acela pe care ni l-a oferit însuși Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care i-a iertat pe toți, fără deosebire. "Poate că primul lucru pe care ar trebui să-l iertăm la ceilalți este că sunt diferiți de noi - spunea părintele Fodor. Și să nu uităm să fim desăvârșiți, pentru că ținta noastră nu este aici, pe pământ; ținta noastră o vom atinge în cer. De aceea, mereu, mereu să înaintăm!"

După împărtășirea la masa Domnului a urmat comuniunea prilejuită de prânzul împreună cu celelalte surori terezine. Mulțumim părintelui Răzvan Mătășel, administrator, precum și Mons. dr. Benone Farcaș, rectorul institutului, pentru ospitalitatea pe care o simțim de fiecare dată când suntem la Iași. Mulțumim și Preasfințitului Iosif, care a petrecut timp prețios în mijlocul nostru, precum și directoarei noastre generale, Maria-Teresa Candian, care știm că ne este mereu alături, în neîntreruptă comuniune de rugăciune.

Ziua s-a încheiat printr-o mulțumire privată în fața sfântului sacrament, cu recunoștință în fața Celui care ne-a chemat pe toate pentru a fi "martori ai iubirii lui Dumnezeu". Așa să fie!

Mihaela Cotarcea (Cluj-Napoca)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment în secțiunea Album foto: 7 martie: Iași: Întâlnirea națională a responsabilelor comunităților de terezine

Evenimente

website statistics
afișări