Istoric Fondatori

Iași: Exerciții spirituale pentru terezine la Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iași

În perioada 5-8 iulie 2018, la Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iași, peste 100 de terezine din întreaga țară au participat, alături de directoarea generală Maria-Tereza Candian, la exercițiile spirituale anuale, sub îndrumarea părintelui predicator Cristinel Fodor, tema din acest an fiind "Prietenul inimilor rănite".

Meditațiile, prezentate de două ori pe zi, au fost aprofundate prin reflecție personală în tăcere, rugăciune individuală sau în comun, prin adorație euharistică și sfânta Liturghie. Liturgia orelor, Rozariul și Calea Crucii au punctat momente speciale de comuniune cu Domnul, presărate de-a lungul fiecărei zile.

Tema aleasă pentru exercițiile spirituale din acest an a fost una ce a atins zonele vulnerabile ale fiecăreia dintre noi, spre a-i aduce vindecare: "Prietenul inimilor rănite".

Itinerarul meditațiilor a început cu un exercițiu de imaginație: ne aflam la o expoziție de pictură unde contemplam scene evanghelice prezentate în tablouri pereche. În primul vedeam o persoană rănită, vulnerabilă, în suferință; în cel de-al doilea, ea apărea tămăduită și eliberată de către Cuvântul dătător de viață, Isus Cristos. El este "prietenul inimilor rănite", cel care "trestia frântă nu o va strivi, iar fitilul care fumegă nu-l va stinge" (Mt 12,20). Așa a procedat în trecut, în nenumărate cazuri zugrăvite de artiștii Scripturii, așa procedează și azi în viețile noastre. Suntem încovoiați, frânți de suferință? Domnul ne va reda semeția de odinioară. Fitilul speranței noastre abia mai fumegă? Dumnezeul nostru îl va reaprinde.

Ce răni purtăm în suflet? Să fie rușinea, sentiment ce o copleșea, de exemplu, și pe femeia adulteră salvată de Isus de la uciderea cu pietre? Sau poate amărăciunea... invidiei, precum a fiului cel mare din parabola tatălui milostiv? Ori poate avem rude dificile, asemănătoare unor păpuși de smoală de care ne vedem legați fără voie și fără putința de a ne elibera. Sau poate ne încearcă o atitudine înăcrită, ca cea a Martei copleșită de grijile casei, dar și de furia că sora ei, Maria, nu îi face pe plac ajutând-o așa cum ar voi. Să fie oare descurajarea mai mare decât toate, ea, care ne copleșește în momentele cele mai dificile ale vieții, precum acela în care femeile mirofore zoreau înspre mormântul lui Isus pe când noaptea încă nu își ridicase vălul întunecat?...

Multe sunt rănile inimilor noastre, însă Domnul este prietenul acestor inimi: al celor rănite, vulnerabile, în suferință. Domnul este prezent acolo unde este boală, pentru a vindeca; acolo unde este suferință, pentru a aduce alinare; acolo unde este deznădejde, pentru a aduce speranță. Iar acest scenariu se repetă cu fiecare două tablouri din galeria de artă a Vieții, al cărei Artist este însuși Dumnezeu.

"Și portretul tău este expus în această galerie - ne-a atenționat părintele predicator. Hai, privește-l! Este acolo, la capăt. Ca în toate celelalte cazuri, sunt două șevalete. Dar, spre deosebire de celelalte, pânzele acestea sunt albe. Numele tău stă scris dedesubt. Lângă șevalet, pe o masă, se află o pensulă și tuburile cu vopsea. Urmează pictura..."

Mulțumim părintelui Cristinel Fodor pentru aceste minunate zile de exerciții spirituale și nădăjduim ca și la anul - cu voia Domnului - să ne conducă spre contemplarea altor "tablouri" al căror artizan sublim e Dumnezeu. Mulțumim directoarei noastre generale Maria-Tereza Candian, precum și conducerii institutului, pentru devotamentul slujirii lor în călăuzirea noastră pe calea cea mică a Terezei de Lisieux, spre care Prietenul inimii sale a condus-o pentru a-i oferi alinare și vindecare. Mulțumim mons. dr. Benone Farcaș, rectorul seminarului, pr. Ciprian Bulai, administratorul seminarului, precum și surorilor pentru ospitalitatea generoasă.

O mulțumire specială adresăm Preasfințitului Aurel Percă pentru bucuria de a-l avea în mijlocul nostru duminică, la Liturghia de încheiere a exercițiilor spirituale! Cuvintele sale de învățătură ne-au edificat profund și ne-au oferit curaj pentru a îndrăzni să fim profeți ai timpului nostru printr-o autentică mărturie de viață creștină.

Iar cea mai mare mulțumire pentru aceste zile de har o adresăm bunului Dumnezeu, sfintei Fecioare și Micii Tereza, patroana noastră spirituală, care ne-a învățat să ne abandonăm mereu cu încredere sub razele milostivirii Domnului, fiindcă, "la fel cum soarele luminează în același timp cedrii și fiecare floare mică de parcă ar fi singură pe pământ, tot așa Domnul Nostru se apleacă asupra fiecărui suflet în parte, considerându-l fără egal" (Ms A, 03r).

Domnul să-i mângâie cu razele iubirii sale pe toți binefăcătorii noștri din aceste zile de har!

Mihaela Cotarcea (Cluj-Napoca)

* * *

Înregistrări audio:

Evenimente
afișări