Istoric Fondatori

Lugano: Exerciții spirituale

În dimineața zilei de 2 martie 2013, împreună cu șase terezine: Verona Dascălu și Victoria Barbu din Iași, Monica Păuleț și Carolina Simon din Buruienești, Ana Petrea și Lucica Chiper din Butea, am plecat spre Lugano să participăm la exercițiile spirituale (în perioada 4-7 martie 2013), să vizităm casa centrală a Institutului nostru și să întâlnim terezinele la ele acasă, acolo unde, din anul 1926, fondatorii, Mons. Aurelio Bacciarini și Maria Motta, împreună cu celelalte surori, au trăit carisma și spiritul Institutului Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus".

Am ajuns cu bine și am fost întâmpinate cu multă bucurie și bunătate de Maria-Teresa, directoarea noastră.

Sâmbătă, am vizitat orașul, duminică am participat la sfânta Liturghie în bazilica "Sacro Cuore", în subsolul căreia se află și mormântul Mons. Bacciarini, iar luni am vizitat cimitirul unde sunt înmormântate terezinele interne.

Vineri, am făcut o excursie în inima Elveției la sanctuarul marian din Einsiedeln care datează din anul 835, când sfântul Meinrado s-a retras în pădure alegând să trăiască o viață de eremit.

În secolul al XII-lea s-a construit o abație benedictină cu o biserică în stil baroc în care se găsește capela cu statuia de lemn reprezentând Madona cu Pruncul având culoarea neagră (numele autorului acestei statui nu este cunoscut).

Luni, 4 martie, ne-am întâlnit cu terezinele din Lugano și cu fratele capucin Agostino Del Pietro, părintele predicator al exercițiilor spirituale din acest an.

Tema exercițiilor a fost: "Sfântul Francisc de Assisi - un sfânt mereu actual".

Pe parcursul exercițiilor, părintele ne-a prezentat trei direcții:

- meditații la viața sfântului Francisc

- adorație euharistică

- reflecții la Anul Credinței.

Pentru că eram în Postul Mare - timp de convertire și de întoarcere la izvorul dătător de viață, sfântul Francisc este cel mai bun inspirator a trăirii voinței divine clipă de clipă.

Sfântul s-a născut într-o familie nobilă (tatăl său devenise bogat datorită negustoriei care i-a deschide pofta de înavuțire; chiar numele de Francisc - francezul - cu care a schimbat numele de Ioan dat copilului născut când el era în Franța s-a datorat bunului mers al afacerii sale).

Deși și-a început viața în mijlocul tinerilor bogați, corupți de plăceri lumești, în inima lui Francisc încolțea bunătatea, generozitatea și era un atent ascultător al Evangheliei. În urma unui vis, a unei viziuni, viața sa a începu să se schimbe. A căutat locuri retrase în care se ruga cu ardoare ca să înțeleagă ce are de făcut, care este misiunea spirituală pe care o are de îndeplinit. Întâlnirea cu un lepros, pe care l-a îmbrățișat și l-a sărutat, a fost momentul în care a reușit să-și învingă sinele. Așa a început convertirea sa, înțelegând că Dumnezeu l-a ales pentru apostolat, pentru a-l urma în toate pe Cristos și pentru a-i sluji pe cei sărmani.

În biserica "San Damiano", un lăcaș părăsit, ruinat, în timp ce contempla crucea cu Isus Răstignit, a auzit o voce care i-a cerut să repare casa Domnului. Imediat a mers și a vândut stofele care le avea, dar banii i-a dat săracilor, iar pentru a renova biserica a început să cerșească și astfel a reușit să renoveze trei biserici.

Apostolatul și l-a început practicând sărăcia, umilința și iubirea, abandonându-se total în mâinile Creatorului, lepădându-se de lume, de familie (doar mama l-a înțeles și i-a luat apărarea în fața tatălui), idealul său fiind contopirea totală cu Isus, fiul lui Dumnezeu care murit pe cruce pentru a mântui lumea.

La scurt timp i s-a alăturat oameni care au împărtășit același ideal, luând astfel ființă mișcarea franciscană.

Viața sfântului Francisc a fost o viață plină de miracole, ghidată pas cu pas de Dumnezeu arzând și consumându-se de focul iubirii divine. Putem spune că a fost un om liber, dependent doar de trăirea Evangheliei, astfel și-a dat seama că trebuia renovată biserica atât material, cât spiritual și anume, biserica reprezentată de omenirea mântuită prin patima și jertfa supremă a Fiului lui Dumnezeu. Toată viața a luptat pentru acest scop și a plecat la papa pentru a primi o recunoaștere; a vrut să reînnoiască biserica din interior, să sufere cu alături de ea, nu să o critice de pe margine. A plecat în toată lumea să proclame Evanghelia asemenea lui Isus, neavând nici un domiciliu, ducând o viață austeră, o viață plină de suferință. Cu cât creștea slăbiciunea trupului cu atât creștea forța spiritului. A ajuns și în Țara Sfântă, participând la cruciade; a ajuns și în Siria la sultan cu un mesaj de pace, fiind sigur că Evanghelia învinge tocmai prin îndemnul de a ne lăsa atrași de cele cerești, de Tatăl care ne iubește necondiționat.

A ales să trăiască minor, adică fără nimic, în "sfânta sărăcie", asemenea lui Isus și Mariei. Nu a vrut să fie preot tocmai pentru a evita funcțiile și a trăit simplu, având o devoțiune de nedescris pentru sfânta Euharistie, spunând deseori că "misterul Euharistiei dă sens vieții!" Pentru el Întruparea cu Patima și Învierea cuprind umilința și iubirea și sunt baza de sprijin pentru fiecare muritor.

Pentru totala sa dăruire, bunul Dumnezeu, cu doi ani înainte de moartea lui Francisc, i-a onorat dorința cea mai mare dându-i stigmatele Mântuitorului. Așa a trăit contopirea cu Isus om și Dumnezeu, manifestându-și astfel dragostea serafică pentru Dumnezeu în același timp cu dragostea dureroasă pentru mântuirea oamenilor!

Toate terezinele au fost binecuvântate la sfârșitul exercițiilor spirituale de pr. Augustino Del Pietro și, la 9 martie, au plecat mulțumite și mult mai bogate spiritual spre casele lor.

Silvia Ambăruș (Bacău)

* * *

Album foto: 2-9 martie 2013: Lugano: Exerciții spirituale

*

Evenimente

website statistics
afișări