Istoric Fondatori

A trecut la Domnul Silvia Poleac

(1 octombrie 1942 - 14 iulie 2011) Silvia Poleac Silvia Poleac s-a născut la 1 octombrie 1938, în orașul Pașcani, județul Iași, într-o familie romano-catolică.

Școala primară, gimnaziul și liceul le-a urmat în orașul natal, iar în 1955 a venit în Iași la Facultatea de Electrotehnică pe care a absolvit-o în 1960.

A fost repartizată la Gura Humorului ca inginer energetician la I.R.E., iar după un an s-a mutat la aceeași întreprindere în orașul Suceava. Aici îl cunoaște pe inginerul-șef Gheorghe Poleac cu care s-a căsătorit. Soțul fiind ortodox, cununia a fost mixtă. Nu au avut copii, dar cariera a fost leagănul căminului lor.

La Iași, soții Poleac sunt repartizați ca specialiști cu o înaltă calificare și o mare capacitate de cercetare în domeniul energiei electrice, "soarele nopții".

După 1970, când șți în Iași s-a înființat Liceul Energetic, Silvia ajunge profesor de specialitate și se dedică cu multă dăruire și dragoste copiilor care trebuiau să-și găsească un drum în viață.

În 1981 iese la pensie, iar în anul 2001 soțul o părăsește, întorcându-se la Tatăl. A fost înmormântat la Cimitirul "Sfinții Petru și Pavel" din Iași.

Silvia întâlnește terezinele de la catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iași în anul 2005 și aderă imediat la acest institut secular. De atunci nu s-a mai despărțit de Cristos și l-a slujit cu devotament și cu o iubire imensă.

În 2007 a depus la Iași primul angajament în fața directoarei generale, Maria-Teresa, în cadrul Institutului Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", iar în 2010, la Bacău a depus voturile de consacrare: castitate, ascultare și de sărăcie, de față fiind și PS Aurel Percă, episcop auxiliar al Diecezei de Iași.

A mai activat în cadrul grupului de rugăciune "Legio Maria", iar, la Tomești, în cadrul Asociației Misionare "Inimă de Mamă".

A fost un demn exemplu de dăruire, de rugăciune și nemărginită iubire față de Dumnezeu, de Isus și mai ales de Duhul Sfânt, față de Fecioara Maria și nu în ultimul rând față de toți cei din jurul său.

Faptele bune au fost crezul și scopul vieții sale: a luat în casă o tânără care nu avea unde locui, a crescut un copilaș care avea părinții foarte ocupați la serviciu, a ajutat biserica din Târgu-Neamț cu înlesnirea unei donații, o casă a străbunicilor săi, care a devenit capelă romano-catolică, a ajutat bătrâni fără familie și mai cu seamă s-a rugat Duhului Sfânt pentru noi toți. A trăit, a simțit și a iubit sfintele Evanghelii care au fost hrana sa de zi cu zi împreună cu sfânta Împărtășanie.

În 2009 a descoperit o nemiloasă boală la rinichi. Cu speranță și încredere în Isus s-a operat, dar fără mari speranțe de vindecare pentru că aceste operații trebuiau repetate. A încercat toate leacurile naturiste, dar fără succes, așa că anul acesta, la sfârșitul lunii iunie a făcut o nouă intervenție chirurgicală. O nouă speranță a răsărit în sufletul său, dar planul lui Dumnezeu era altul.

Boala a răpus-o și, în zorii zilei de 14 iulie 2011, a plecat fericită la Tatăl, având în memorie cuvintele sfintei Tereza a Pruncului Isus: "Eu nu mor, ci trec în viață".

Înmormântarea a fost celebrată sâmmbătă, 16 iulie 2011, la Cimitirul "Sfinții Petru și Pavel", de către pr. Laurențiu Dăncuță, capelan pentru spitalele din Iași, pr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viața consacrată, pr. Anton Despinescu, spiritualul terezinelor din Iași, și pr. Pavel Chelaru, paroh la biserica "Fericitul Ieremia Valahul" din Tomești.

Noi, toate terezinele din Iași, celelalte persoane din grupul "Legio Maria" și din Asociația "AMIM", alături de familie, de foști colegi de facultate și de serviciu, de alți credincioși din biserică, am însoțit-o cu rugăciune și dragoste pe ultimul drum.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Teodora Pantazi

Evenimente
afișări