2 ianuarie - ziua de naştere a Sfintei Tereza de Lisieux

Statuia sfintei Tereza biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Oneşti

"Această tânără a amintit lumii întregi că Dumnezeu este Tatăl nostru, un Tată revelat prin Isus Cristos". (Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, 2 iunie 1980)

Cei mai mulţi dintre noi îşi amintesc de ziua în care au văzut lumina acestei lumi şi, în măsura pretenţiilor şi anturajului, organizează o mică sau mare sărbătoare. În această a doua zi a anului 2020, vă invit să înălţăm o scurtă rugă către Dumnezeu spre a-i mulţumi pentru darul pe care ni l-a dat în viaţa şi mijlocirea Sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Înainte de a scrie ceva despre ziua de naştere a Sfintei Tereza cea Mică, vă invit să vedem cine au fost părinţii ei. Tatăl ei, Alois Martin, a vrut în tinereţe să se călugărească, dar Dumnezeu a voit ca el să-şi sfinţească viaţa întemeind o familie care să fie exemplu de sfinţenie. Mama ei, Zelia Guerin, a încercat, de asemenea, să intre într-o mănăstire, dar Dumnezeu a voit ca ea să se căsătorească şi să sfinţească viaţa de mamă, crescând flori pentru grădina cerească. Urmând voinţa lui Dumnezeu, Alois Martin şi Zelia Guerin s-au căsătorit la 13 iulie 1858, în oraşul Aleçon. Tânăra pereche ducea o viaţă creştină exemplară, nu numai participând la Sfânta Liturghie duminica şi în zilele de sărbătoare, ci îngenunchind în faţa altarului în fiecare dimineaţă pentru a-l primi pe Isus în inima lor prin Sfânta Împărtăşanie. După Liturghie, duminicile şi sărbătorile le petreceau citind cărţi sfinte.

Vitraliu, Alois Martin şi Zelia Guerin biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Oneşti

Alois Martin, de meserie ceasornicar, avea o prăvălie care îi aducea un profit din ce în ce mai mare. În câţiva ani a ajuns un om de vază, înstărit, în oraşul său, dar averea, însă, în loc să-l îndepărteze, l-a apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Cea mai arzătoare dorinţă a acestor soţi evlavioşi era să aibă cât mai mulţi copii. Ei îşi ziceau: "Dacă bunul Dumnezeu a voit ca noi să rămânem în lume, să-l rugăm să ne dea copii mulţi ca să-i creştem pentru Împărăţia lui". Ruga lor a fost ascultată: Dumnezeu a binecuvântat căsnicia lor cu nouă copii - doi băieţi şi şapte fete. Două dintre fetiţe şi cei doi băieţi şi-au luat zborul spre cer încă din fragedă copilărie, iar celelalte cinci fete au trăit viaţa îngerească pe pământ, devenind călugăriţe.

În familia Martin era obiceiul ca atunci când se năştea un copil, să-l închine Preacuratei Fecioare Maria, iar înaintea numelui de botez să poarte fiecare numele mamei noastre cereşti: Maria. Soţii Martin se rugau necontenit lui Dumnezeu să le dăruiască un băiat pe care să-l ofere în mod deosebit Domnului, care să predice popoarelor păgâne. Când li s-a născut ultimul copil, mica floare, Tereza, ei nu bănuiau că rugăciunea lor a fost ascultată. Copila era misionarul pe care îl cereau de la Domnul în rugăciunile lor. Sfânta Tereza a Pruncului Isus, după ce a intrat în rândul sfinţilor, a fost aleasă patroană a misiunilor, a acelora care răspândesc cuvântul Evangheliei printre popoarele păgâne.

Familia Sfintei Tereza a Pruncului Isus

Aşadar, ultimul copil al soţilor Alois şi Zelia s-a născut la 2 ianuarie 1873 şi a fost botezată după două zile, în biserica "Maica Domnului" din Aleçon, primind numele de Maria Francisca Tereza. Naşă i-a fost sora ei mai mare, Maria Luiza. Deşi plăpândă ca o floare, mica Tereza se dezvoltă repede şi era sprintenă ca o pasăre, înveselind cu ciripitul ei drăgălaş întreaga familie. Dumnezeu a pus-o la încercare încă din copilărie; când avea doar 4 ani i-a murit mama Zelia. Tatăl ei rămase văduv cu cinci fetiţe, cărora trebuia să le ţină şi locul de mamă. Alois Martin suportă cu creştinească resemnare această încercare, grija sa principală fiind să-şi crească copilele cât mai bine şi mai creştineşte.

Mica Tereza îşi iubea cu o dragoste fierbinte surioarele. Domnul a pus-o însă din nou la dificila încercare a despărţirii, a renunţării. Isus le-a chemat pe surorile sale mai mari, Maria şi Paulina, la viaţa călugărească. Ele au intrat pe rând în mănăstirea carmelitelor din Lisieux. Câtă durere i-a pricinuit micii Tereza despărţirea! Dar ea se supune cu resemnare voinţei divine, oferind durerea despărţirii lui Isus, cel care a suferit toate pentru noi.

Cea mai arzătoare dorinţă a Terezei era să primească în inima ei pe Isus în Sfânta Împărtăşanie. Astfel, în dimineaţa zilei de 8 mai 1884, primea pentru întâia oară Împărtăşania, la vârsta de 11 ani. Această zi a fost, după spusele ei, cea mai plăcută şi cea mai fericită din viaţa ei pământească. Din acel moment, Tereza se oferi cu totul lui Isus.

Încolţind în inima ei chemarea către viaţa călugărească, i-a destăinuit surioarei sale Celina dorul ascuns de a se jertfi cu totul lui Isus. Surioara sa a tresărit de bucurie, căci şi inima ei era mistuită de aceeaşi sfântă dorinţă de a deveni într-o zi mireasa lui Isus. Mica Tereza a îmbrăcat, la 10 ianuarie 1889, haina de călugăriţă, primind numele de Tereza a Pruncului Isus. La 8 septembrie 1890, a depus voturile călugăreşti. Legată pe viaţă în slujba Domnului, ea nu mai caută decât voia lui. În luna iulie a anului 1894, Tereza suferă o nouă încercare: moartea iubitului ei tată, care de câţiva ani era bolnav de paralizie. După moartea acestuia, s-au călugărit şi celelalte surori ale Terezei: Celina şi Leonia.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Deoarece şi în mănăstire se află tot făpturi omeneşti, Tereza nu a fost scutită de suferinţe, lipsă de înţelegere şi chiar umiliri dureroase. Deşi suferindă, ameninţată de tuberculoză pulmonară, nu refuză nici o muncă, oricât de grea ar fi ea. Cu puţin timp înainte de a muri, Tereza a promis că, după ce va ajunge în cer, va face să cadă pe pământ o ploaie de trandafiri; şi a ţinut promisiunea. O nemiloasă boală de piept începu să macine încetul cu încetul trupul Terezei, iar mica floare se ofilea pe zi ce trecea... Din 8 iulie 1897 nu a mai părăsit patul suferinţei până la 30 septembrie acelaşi an, când sufletul ei şi-a luat zborul spre cer. S-a stins privind spre chipul Preacuratei şi spre crucea Mântuitorului. Ultimele ei cuvinte au fost: "O, Dumnezeul meu, te iubesc, te iubesc!" În acea seară s-a împlinit dorinţa fierbinte exprimată de ea în "Actul de ofrandă către Iubirea Îndurătoare": "O, Dumnezeul meu..., vreau ca fiecare bătaie a inimii mele să reînnoiască de nenumărate ori această ofrandă adusă ţie, până când umbrele se vor destrăma şi astfel eu să-ţi pot mărturisi iubirea mea în veşnica întâlnire faţă în faţă".

La 4 octombrie 1897, trupul Terezei a fost înmormântat în cimitirul din Lisieux, mormântul ei devenind loc de pelerinaj. La 26 martie 1923, a fost mutată cu mare cinste în biserica mănăstirii, unde îşi petrecuse cei nouă ani de viaţă călugărească. În acel an a fost beatificată. La 17 mai 1925, Papa Pius al XI-lea a ridicat-o la cinstea sfintelor altare în urma nenumăratelor binefaceri spirituale şi materiale, iar la 14 decembrie 1927 a proclamat-o patroana principală a misiunilor, alături de sfântul Francisc Xaveriu. În cinstea ei s-a ridicat în oraşul Lisieux o mare şi frumoasă biserică, unde vin pelerini din toată lumea.

Sfântă Tereza, roagă-te pentru noi!

Pr. Alois Moraru,
paroh al bisericii "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Oneşti

* * *

Rugăciuni în cinstea sfintei Tereza a Pruncului Isus

Doamne, Dumnezeule Atotputernice, Dumnezeul milei şi al îndurărilor, care ai înzestrat pe sfânta Tereza a Pruncului Isus cu comoara tuturor virtuţilor şi ai făcut-o să strălucească prin nenumărate minuni, săvârşite prin mijlocirea ei, fă, o, Doamne, ca mijlocirea ei în cauza mea să găsească milă şi ascultare! Sfântă Tereza, curată fecioară, mireasă a lui Isus, din adâncul inimii mele te rog, mijloceşte-mi de la tronul dumnezeieştii îndurări darul pentru care alerg la tine în clipa aceasta! Fă ca rugăciunea mea să găsească ascultare prin mijlocirea ta! Lasă să cadă şi asupra mea ploaia de trandafiri care ne-ai făgăduit-o înainte de a te muta la cer! Ajută-mă ca, în semn de mulţumire şi recunoştinţă, să mă apropii tot mai mult de Dumnezeul meu, să-l slujesc cu credinţă, să-ţi urmez cu sfinţenie!

Sfântă Tereza, ajută-mă, roagă-te pentru mine! Amin.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

*

Doamne, Dumnezeul meu, Treime Preafericită, ţie mă ofer ca jertfă a iubirii tale, pentru a trăi într-un act de iubire desăvârşită, şi te rog din suflet ca să mă mistui fără încetare, făcând să se reverse în sufletul meu valurile iubirii desăvârşite, care sunt cuprinse în tine, în aşa chip, ca, prin aceasta, Dumnezeul meu, să devin o martiră a iubirii tale. Fă, Doamne, ca, după ce, prin această mucenicie, voi fi pregătită să mă înfăţişez înaintea ta, să mor, iar sufletul meu să zboare fără întârziere spre acele înălţimi, unde mă aşteaptă îmbrăţişarea veşnicei şi milostivei tale iubiri! O, Dumnezeul meu, vreau ca la fiecare bătaie a inimii mele să-ţi reînnoiesc jertfa mea, de nenumărate ori, până când, scăpată de lumea umbrelor pământului, voi putea, faţă la faţă să-ţi mărturisesc în veşnicie iubirea mea.

*

O, Dumnezeul meu, Treime Preafericită, vreau să te iubesc şi să fac să te iubească şi alţii. Vreau să lucrez în folosul şi spre cinstea sfintei Maici Biserici, întru mântuirea sufletelor pe pământ şi slobozirea celor din focul curăţitor. Vreau să împlinesc în mod desăvârşit sfântă voia ta şi să ajung la acea treaptă a strălucitei deplinătăţi creştineşti, care ai pregătit-o pentru mine în Împărăţia ta; cu un cuvânt, vreau să ajung sfântă. Dar, cunoscându-mi slăbiciunea şi neputinţa mea, te rog pe tine, Dumnezeul meu, ca tu să-mi fi sfinţirea mea. Doamne, Dumnezeul meu, care atât de mult m-ai iubit, încât şi pe Unicul născut, Fiul tău, mi l-ai dat mie ca Mântuitor şi Mire, încredinţându-mi nepreţuita comoară a vredniciilor sale: eu această comoară ţi-o ofer ţie, ceresc Părinte, şi cu adâncă umilinţă te rog să nu mă priveşti în alt chip decât prin sfânta sa faţă şi prin sfânta sa Inimă înflăcărată de focul iubirii. În acelaşi chip, îţi ofer, Dumnezeul meu, meritele tuturor sfinţilor din cer şi de pe pământ, toată iubirea sfinţilor şi îngerilor, şi mai ales ale preacuratei Fecioare Maria, Maica mea prea dulce, prin mijlocirea căreia îţi fac această dăruire.
Fiul ei, mirele meu prea scump, ne-a spus când a fost printre noi: "Orice veţi cere în numele meu de la Tatăl, vi se va da vouă". Sunt sigură, deci, că ruga mea va fi ascultată.