Iaşi: Întâlnirea naţională a responsabilelor comunităţilor de terezine (16 februarie 2019)

Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi a găzduit întâlnirea naţională a responsabilelor comunităţilor de terezine, în cursul zilei de sâmbătă, 16 februarie 2019. Tema întâlnirii a fost: "Chemare (vocaţie), depăşirea dificultăţilor, hotărâre fermă".

După momentul plin de bucurie al revederii, a urmat recitarea Laudelor, apoi intervenţiile.

Pentru prima conferinţă l-am avut în mijlocul nostru pe pr. drd. Iosif Antili, profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi. Discursul Sfinţiei Sale, pornind de la chemarea lui Paul pe drumul Damascului, ne-a purtat spre surprinzătoarele chemări ale lui Abraham şi Moise, la vârste înaintate, punctând faptul că "Dumnezeu este cel care ne surprinde prin maniera lui de a lucra cu noi, prin lucrurile pe care ni le cere, ni le sugerează şi prin misiunile pe care ni le poate încredinţa în orice moment al vieţii. Uneori ne arată drumuri noi". Pe de altă parte, "a te angaja la un drum cu Dumnezeu înseamnă să renunţi la anumite valori pe care le considerai valabile pentru totdeauna şi să te deschizi spre noutatea aceea pe care Dumnezeu ţi-o arată". Vocaţia sfântului apostol Paul "nu a fost o întâmplare, ci a fost un gând, un plan al lui Dumnezeu pe care l-a avut cu el de la începutul existenţei sale" (cf. Gal 1,15). În viziunea apostolului, "orice om este un plan, un proiect al lui Dumnezeu, un proiect de care Dumnezeu se îndrăgosteşte, pentru că este proiectul său", spunea părintele profesor. La final, pr. Iosif Antili ne-a oferit un citat din card. John Henry Newman, o meditaţie a acestuia pe tema chemării - cuvinte pe care deopotrivă ni le putem însuşi fiecare dintre noi: "Dumnezeu m-a creat pentru ca să împlinesc pentru el o anumită slujire. Dumnezeu mi-a încredinţat o lucrare şi acea lucrare mi-a încredinţat-o mie, nu altuia. Eu am o misiune. Poate nu o voi înţelege cu totul în viaţa aceasta, mi-o va spune el în viaţa viitoare".

A doua intervenţie a fost o frumoasă şi amplă expunere despre viaţa venerabilului episcop Aurelio Bacciarini, un studiu minuţios documentat al Agnezei Husaru, terezină din Buhonca. Printr-un arc în timp ce parcurgea toate etapele vieţii fondatorului nostru, a descris modul admirabil în care venerabilul Aurelio a răspuns la chemarea Domnului încă din copilărie, devenind preot, iar mai apoi episcop. În programul său de viaţă, el şi-a asumat angajamentul să practice copilăria spirituală după modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus. Şi chiar mai mult decât atât: "Am făcut oferta mea - scria pentru sine episcopul Bacciarini - ca victimă de ardere de tot iubirii milostive a lui Dumnezeu, după modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus, după cât îmi este posibil... Mă pun la dispoziţia Domnului pentru a suferi pentru scopurile sale cât va voi de la mine, încredinţat fiind că toate le pot în Acela care mă iubeşte". Agneza Husaru a concluzionat prin cuvintele Mons. Luigi Mazzetti: "Venerabilul episcop Aurelio a fost episcopul bucuriei: bucuria de a trăi pentru Cristos, de a sluji pe Dumnezeu în aproapele, bucuria austeră de a suferi, bucuria de a trăi valoarea veşnică în clipele prezente, bucuria unui trecut abandonat în mâinile lui Dumnezeu, bucuria paternităţii lui Dumnezeu, bucuria de a lucra pentru mântuirea sufletelor, bucuria de a se ruga". Iar la 15 martie 2008, întreaga Biserică şi institutul nostru au avut bucuria ca papa Benedict al XVI-lea, printr-un decret pontifical, să declare eroismul virtuţilor păstorului şi fondatorului nostru Aurelio Bacciarini, recunoscându-i titlul de "venerabil".

Ultima intervenţie i-a revenit Monicăi Patraş din Vaslui, care a împărtăşit cu emoţie frumoasa ei chemare la viaţa consacrată: "Am trăit carisma companiei noastre, aceea de a sluji lui Cristos şi Bisericii, înainte de a face parte din ea... [Vocaţia] a fost cel mai frumos cadou din viaţa mea: venea de la Dumnezeu o chemare în toată plinătatea ei... Am realizat că, de fapt, Dumnezeu îmi răspundea la o dorinţă a mea, pe care o aveam de mult în inimă, aceea de a duce o viaţă creştină mai profundă, cu mai multă implicare... Această chemare pe care o primim trebuie şi îngrijită, dar asta nu se poate face decât printr-o încredere deplină în Dumnezeu. El ne asigură că ne conduce uneori chiar împotriva proiectelor noastre cele mai normale şi mai legitime în aparenţă, dar pentru asta trebuie să rămânem în Dumnezeu şi să ascultăm cuvintele lui cu luare-aminte... Cristos este tăria şi speranţa mea... Doamne, îţi mulţumesc pentru chemarea mea".

După un scurt moment de organizare şi anunţuri, ne-am pregătit pentru evenimentul central al zilei: sfânta Liturghie celebrată de PS Petru Gherghel înconjurat de preoţi din seminar şi nu numai, printre care amintim pe pr. Cristinel Fodor şi pr. Anton Despinescu, ce ne-au fost alături întreaga zi şi cărora le mulţumim pentru însoţire.

În cuvântul de învăţătură, pornind de la evanghelia înmulţirii pâinilor din Mc 8,1-10, pr. Emilian Jitaru a vorbit despre chemarea la milă, ea fiind o acţiune practică a chemării. "Mila nu trebuie să fie o datorie, ci o slujire cu care să ne îmbrăcăm cu toţii, în fiecare zi, indiferent de resursele pe care le avem, de timpul de care dispunem, de credinţa pe care o avem". Să nu ne temem că nu vom avea resursele necesare pentru a practica mila, fiindcă "pâinile nu sunt pentru a fi înmulţite, ci pentru a fi împărţite (cf. Mc 8,6), iar împărţirea este o acţiune comună şi posibilă tuturor".

Preasfinţitul Petru Gherghel, adresându-se terezinelor la finalul sfintei Liturghii, a spus: "Dumnezeu îşi îndreaptă privirea spre toţi, spre fiecare. Fiecare trebuie să ştie să răspundă la chemarea sa... Nu trebuie să uităm niciodată că ceea ce a aşezat Dumnezeu în noi, chipul şi imaginea sa, trebuie să rămână mereu chipul frumos şi imaginea sfântă a lui Dumnezeu în lume".

După ce ne-am împărtăşit la masa Domnului, a urmat împărtăşirea şi la masa bucatelor pregătite cu aleasă pricepere şi iubire de surorile din seminar, cărora le mulţumim, asemenea şi părintelui Ciprian Bulai, administrator, precum şi Mons. dr. Benone Farcaş, rectorul institutului ce ne-a găzduit cu atâta ospitalitate.

Ziua s-a încheiat tot în faţa Sfântului Sacrament, mulţumindu-i Celui care ne-a chemat diferit pe fiecare în parte, dar pentru a fi una în comuniunea de slujire a lui Cristos şi a Bisericii, în cadrul Institutului Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus".

Mihaela Cotarcea (Cluj-Napoca)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment în secţiunea Album foto: 16 februarie: Iaşi: Întâlnirea responsabilelor comunităţilor de terezine din ţară