Bacău: Terezine la pelerinajul ecumenic la Cacica, Sucevița și Voroneț - 20 ianuarie 2018
În timpul octavei de rugăciuni pentru unitatea în credință, grupul de terezine din Bacău am participat la un pelerinaj în Bucovina împreună cu persoanele consacrate din zona Bacău, în ziua de 20 ianuarie 2018.
Prima etapă a pelerinajului nostru a fost sanctuarul diecezan de la Cacica. După ce ni s-a făcut o prezentare a bisericii, a urmat sfânta Liturghie.
De la Cacica ne-am îndreptat spre mănăstirea Sucevița, următoarea etapă a pelerinajului din această zi binecuvântată.
După ce am admirat picturile inestimabile ale mănăstirii Sucevița, stareța Mihaela ne-a invitat la un moment de rugăciune comună, urmată de o agapă frățească, moment important de comuniune. Trăind aceste clipe de întâlnire, am înțeles că în viața noastră de credința trebuie să căutăm aspectele care ne unesc cu cei diferiți de noi și, ajutați de lumina lui Cristos, unitatea este posibilă.
De la mănăstirea Sucevița ne-am îndreptat spre mănăstirea Voroneț, o altă capodoperă a arhitecturii moldovenești și o nouă întâlnire cu ritul bizantin. Aici, măicuță Gabriela ne-a relatat cu dragoste că Voronețul ne învață că trebuie să primească pe fiecare persoană, indiferent de religie, cultură sau naționalitate. Mănăstirea Voroneț datează din secolul al XV-lea, este singura mănăstire pictată în albastru și în interiorul ei adăpostește mormântul lui Daniel Sihastru.
Măicuță Gabriela ne-a mai amintit că toate cele șase mănăstiri din Moldova au arhitectura moldovenească și fac parte din patrimoniul UNESCO, o importantă bogăție culturală și spirituală a acestei regiuni.
După această prezentare ne-am rugat împreună cu măicuța, am schimbat impresii și am imortalizat fotografic acest moment de neuitat.
Din tot ce ne-a fost prezentat la obiectivele vizitate: sanctuarul de la Cacica, mănăstirea Sucevița și mănăstirea Voroneț, am înțeles că este necesar să avem privirea atentă față de fiecare persoană. Nu trebuie să existe dorință ca cei din jur să fie conform standardelor noastre, ci să încercăm să luăm ceea ce este bun și sfânt în persoanele diferite de noi.
A fost o zi de reculegere, o experiență care ne-a îmbogățit spiritual, o lecție din care am învățat că în Cristos este posibilă trăirea în speranță, cu încrederea că, atunci când Dumnezeu va voi, se va realiza unitatea Bisericii, în prezent despărțită în diferite confesiuni.
Părintele Augustin Folner, la întoarcere, în autocar, prin cateheza sa, a concluzionat: pentru a nu simți sensul de gol în suflet, omul trebuie să se deschidă evangheliei și astfel îl descoperă pe celălalt.
Mulțumim măicuțelor ortodoxe de la cele două mănăstiri care ne-au primit cu bucurie și ospitalitate și ne-au oferit posibilitatea de a ne ruga împreună pentru unitatea în credință. Mulțumim fraților franciscani de la Cacica unde ne-am rugat împreună în sanctuar la sfânta Liturghie și ne-au însoțit în acest pelerinaj. Nu în ultimul rând mulțumim organizatorilor: sora Emanuela Bereșoaie, responsabila zonală Bacău cu viața consacrată și părintelui Augustin Folner, preot carmelitan, responsabil cu viața consacrată în Dieceza de Iași.
Europa are nevoie de speranță, iar aceasta vine din cuvântul lui Dumnezeu!
Fotografii de la acest pelerinaj sunt publicate pe site-ul Episcopiei Romano-Catolice de Iași, la adresa www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201801089.
Maria Antal (Bacău)
