Novena la sfânta Tereza a Pruncului Isus
22-30 septembrie

Introducere

În seara zilei de 30 septembrie a anului 1897, la infirmeria călugăritelor carmelitane din Lisieux (oraş în nord-vestul Franţei), o tânără călugăriţă care abia împlinise vârsta de douăzeci şi patru de ani şi nouă luni, după o agonie de două zile, închidea ochii pentru viaţa pământească; era Maria Francisca Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe. În acea clipă de seară, la ora 19 şi 20 de minute, s-a împlinit dorinţa fierbinte exprimată de ea în "Actul de ofranda către Iubirea Îndurătoare": "O, Dumnezeul meu... Vreau ca fiecare bătaie a inimii mele să reînnoiască de nenumărate ori aceasta ofrandă adusă Ţie, până când umbrele se vor destrăma şi astfel eu să-ţi pot mărturisi iubirea mea în veşnică întâlnire Fata în Faţă". Privind spre Crucifixul pe care îl ţinea în mâini, a şoptit: "Oh! Îl iubesc...". După câteva clipe a continuat: "Dumnezeul meu... eu... te iubesc". Au fost ultimele cuvinte, rostite cu glas aproape stins.

După nouă ani de viaţa trăită împreună cu Tereza, unele dintre surori se întrebau nedumerite: "Ce s-ar putea scrie în cronica mănăstirii despre această mult prea tânără călugăriţă?" Nu au avut ocazia să observe atitudini sau fapte care să depăşească ritmul şi cadrul obişnuit al practicilor prescrise de regulamentul vieţii de fiecare zi; dar când sora stareţă le-a destăinuit însemnările pe care Tereza le-a notat într-un caiet intitulat: "Istoria primăverii unei mici flori albe", au recunoscut cu uimire şi bucurie că în mijlocul lor a trăit un suflet excepţional de mare. Aceste însemnări, scrise din porunca superioarei mănăstirii, au fost publicate sub titlul: "Istoria unui suflet"; în scurt timp ele au devenit cunoscute şi gustate nu numai în Franţa, ci în întreaga Biserică Catolică; ele descopereau taină şi frumuseţea unei vieţi trăite în iubirea lui Dumnezeu şi trezeau în nenumărate suflete încrederea în posibilitatea de a transforma chiar şi cele mai simple şi banale acţiuni în acte de iubire cerească, iubire aducătoare de pace şi bucurie în inimi şi între oameni. Într-o epocă de aprinse discuţii referitoare la legile fundamentale ale vieţii omeneşti, individuale şi sociale, Mică floare din Lisieux afirma prin scrisul şi faptele sale că suprema lege este Iubirea.

*

Novena la sfânta Tereza a Pruncului Isus * 22-30 septembrie

Ziua întâi. 22 septembrie

Sfântă Tereza, cerească floare, înrourată de rouă harului şi a iubirii dumnezeieşti, care te-a făcut mai curată şi mai strălucitoare decât cel mai scump cristal pământesc şi mai frumoasă decât cea mai frumoasă floare de mai, la tine alerg, oferindu-ţi novena pe care o încep astăzi în cinstea ta. Adu-ţi aminte de făgăduinţa făcută când erai pe pământ: "După moarte, mă voi coborî pe pământ ca să învăţ sufletele să iubească pe Dumnezeu cum L-am iubit eu". Coboară-te şi la mine şi mă învaţă să iubesc pe Dumnezeu, să mă lepăd de tot ce nu e plăcut lui şi să trăiesc numai pentru el! Fii povăţuitoarea mea pe drumul iubirii lui Dumnezeu, pe drumul mântuirii! Fie-ţi milă de mine şi mijloceşte-mi darul... (aici se aminteşte scopul pentru care se face novena) pentru care te rog din adâncul inimii mele.

Doamne, Isuse Cristoase, care ai zis: "De nu veţi fi că pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor", ajută-mă ca să urmez pilda vieţii sfintei Tereza, trăind de aici încolo o viaţă curată, simplă şi evlavioasă, spre mai mare mărirea ta, învrednicindu-mă a fi părtaş împărăţiei tale. Amin.

De trei ori: Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

Sfântă Tereza, roagă-te pentru noi!