A trecut la Domnul Silvia Poleac

(1 octombrie 1942 - 14 iulie 2011) Silvia Poleac s-a născut la 1 octombrie 1938, în oraşul Paşcani, judeţul Iaşi, într-o familie romano-catolică.

Şcoala primară, gimnaziul şi liceul le-a urmat în oraşul natal, iar în 1955 a venit în Iaşi la Facultatea de Electrotehnică pe care a absolvit-o în 1960.

A fost repartizată la Gura Humorului ca inginer energetician la I.R.E., iar după un an s-a mutat la aceeaşi întreprindere în oraşul Suceava. Aici îl cunoaşte pe inginerul-şef Gheorghe Poleac cu care s-a căsătorit. Soţul fiind ortodox, cununia a fost mixtă. Nu au avut copii, dar cariera a fost leagănul căminului lor.

La Iaşi, soţii Poleac sunt repartizaţi ca specialişti cu o înaltă calificare şi o mare capacitate de cercetare în domeniul energiei electrice, "soarele nopţii".

După 1970, când şţi în Iaşi s-a înfiinţat Liceul Energetic, Silvia ajunge profesor de specialitate şi se dedică cu multă dăruire şi dragoste copiilor care trebuiau să-şi găsească un drum în viaţă.

În 1981 iese la pensie, iar în anul 2001 soţul o părăseşte, întorcându-se la Tatăl. A fost înmormântat la Cimitirul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Iaşi.

Silvia întâlneşte terezinele de la catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi în anul 2005 şi aderă imediat la acest institut secular. De atunci nu s-a mai despărţit de Cristos şi l-a slujit cu devotament şi cu o iubire imensă.

În 2007 a depus la Iaşi primul angajament în faţa directoarei generale, Maria-Teresa, în cadrul Institutului Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", iar în 2010, la Bacău a depus voturile de consacrare: castitate, ascultare şi de sărăcie, de faţă fiind şi PS Aurel Percă, episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi.

A mai activat în cadrul grupului de rugăciune "Legio Maria", iar, la Tomeşti, în cadrul Asociaţiei Misionare "Inimă de Mamă".

A fost un demn exemplu de dăruire, de rugăciune şi nemărginită iubire faţă de Dumnezeu, de Isus şi mai ales de Duhul Sfânt, faţă de Fecioara Maria şi nu în ultimul rând faţă de toţi cei din jurul său.

Faptele bune au fost crezul şi scopul vieţii sale: a luat în casă o tânără care nu avea unde locui, a crescut un copilaş care avea părinţii foarte ocupaţi la serviciu, a ajutat biserica din Târgu-Neamţ cu înlesnirea unei donaţii, o casă a străbunicilor săi, care a devenit capelă romano-catolică, a ajutat bătrâni fără familie şi mai cu seamă s-a rugat Duhului Sfânt pentru noi toţi. A trăit, a simţit şi a iubit sfintele Evanghelii care au fost hrana sa de zi cu zi împreună cu sfânta Împărtăşanie.

În 2009 a descoperit o nemiloasă boală la rinichi. Cu speranţă şi încredere în Isus s-a operat, dar fără mari speranţe de vindecare pentru că aceste operaţii trebuiau repetate. A încercat toate leacurile naturiste, dar fără succes, aşa că anul acesta, la sfârşitul lunii iunie a făcut o nouă intervenţie chirurgicală. O nouă speranţă a răsărit în sufletul său, dar planul lui Dumnezeu era altul.

Boala a răpus-o şi, în zorii zilei de 14 iulie 2011, a plecat fericită la Tatăl, având în memorie cuvintele sfintei Tereza a Pruncului Isus: "Eu nu mor, ci trec în viaţă".

Înmormântarea a fost celebrată sâmmbătă, 16 iulie 2011, la Cimitirul "Sfinţii Petru şi Pavel", de către pr. Laurenţiu Dăncuţă, capelan pentru spitalele din Iaşi, pr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaţa consacrată, pr. Anton Despinescu, spiritualul terezinelor din Iaşi, şi pr. Pavel Chelaru, paroh la biserica "Fericitul Ieremia Valahul" din Tomeşti.

Noi, toate terezinele din Iaşi, celelalte persoane din grupul "Legio Maria" şi din Asociaţia "AMIM", alături de familie, de foşti colegi de facultate şi de serviciu, de alţi credincioşi din biserică, am însoţit-o cu rugăciune şi dragoste pe ultimul drum.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Teodora Pantazi