Luncani: Prima serie a exerciţiilor spirituale pentru terezine în anul 2011

În perioada 30 iunie - 3 iulie 2011, la Mănăstirea Carmelitană a Maicii Domnului şi a profetului Ilie din Luncani, un grup de 38 de terezine din Iaşi, Bacău, Roman, Huşi, Oneşti, Sebeş şi Butea au participat la exerciţiile spirituale anuale, sub îndrumarea părintelui carmelitan, Tiberio Scorrano.

Tema a fost: Isus învăţătorul - trăirea Evangheliei. "Să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi simţire, un singur cuget... Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos" (Fil 2,1-2), după Verbum Domini, de papa Benedict al XVI-lea.

Meditaţiile susţinute de două ori pe zi au fost completate de reflecţii individuale, rugăciuni în comun şi particulare, recitarea Rozariului, colocvii spirituale şi spovezi, Calea Crucii, precum şi sfânta Liturghie.

Acest timp sacru pentru noi s-a desfăşurat într-un cadru al tăcerii pentru a simţi mai profund apropierea de Dumnezeu şi de Isus Cristos sub blânda mângâiere a Duhului Sfânt.

Zilnic s-au meditat pasaje din Noul Testament în spirit carmelitan, pentru ca inima noastră să palpite asemenea patroanei noastre, sfânta Tereza a Pruncului Isus.

În ultima seară, împreună cu pr. Tiberiu, cu lumânări aprinse şi cu cugete curate am parcurs, cu rugăciune şi cântec, Calea Luminii.

Ca un corolar al acestor zile binecuvântate, şapte terezine au primit Scapularul Maicii Domnului.

Ne-am despărţit duminică, 3 iulie, după sfânta Liturghie, cu Biblia sub braţ, mult mai întărite spiritual, mult mai aproape de Isus, pline de lumina mângâietoare a Duhului Sfânt, cu gândul de a deveni şi noi mici candele pentru cei din jurul nostru, pentru toate florile din grădina lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului.

*

În prima zi, pr. Tiberio ne-a prezentat programul şi tema acestor exerciţii spirituale şi a pus accentul mai mult pe adeziunea fiecărei terezine la inima lui Isus-învăţătorul. Drumul spre Dumnezeu se pavoazează cu rugăciune, dar nu la întâmplare, ci o rugăciune a inimii sau chiar o rugăciune contemplativă. Aceasta din urmă ne apropie mai mult de Dumnezeu formându-se o relaţie de afecţiune, de iubire şi o comuniune totală dintre noi şi El legând cuvântul său din sfânta Evanghelie şi Cuvântul întrupat care este Cristos cel veşnic viu.

Enciclica papei Benedict al XVI-lea, Verbum Domini, ne-a fost prezentată pe scurt, pe capitole, accentul fiind pus pe necesitatea unei noi evanghelizări, adică întoarcerea la sfânta Scriptură.

Dumnezeu ne vorbeşte prin toate cărţile Bibliei cu ajutorul Duhului Sfânt, iar scopul final este întâlnirea noastră cu fiul său, Isus.

Misiunea Bisericii şi angajarea ei misionară, "ad gentes", este de a vesti Evanghelia în lume printr-o nouă evanghelizare:

- evanghelizarea păgânilor;

- să păstreze pe cei care sunt creştini, care au primit sacramentele şi sunt creştini practicanţi;

- să-i readucă pe cei care au primit sacramentele, dar nu mai sunt practicanţi la Biserică şi la sfânta Scriptură.

Această nouă Evanghelizare trebuie făcută printr-un limbaj care este înţeles de toţi cei care trăiesc astăzi, într-o lume secularizată, o lume a telefoanelor mobile şi a computerelor etc.

Pentru a înţelege importanţa cuvântului în viaţa spirituală, am meditat Scrisoarea a doua a apostolului Paul către Timotei (cap. 3,14-17).

Sfânta Scriptură ne poate da adevărata înţelepciune pentru mântuire şi această înţelepciune este inspirată de Duhul Sfânt.

Prin citirea Sfintei Scripturi îl avem pe Duhul Sfânt. De aceea, înainte de a citi din sfânta Scriptură, este necesar să facem semnul sfintei Cruci şi să spunem o rugăciune, altfel este o simplă curiozitate şi este fără folos.

Sfânta Scriptură este inspirată de Dumnezeu şi transmisă prin Duhul Sfânt şi de aici extragem adevăratul sens al vieţii (de unde vii şi unde mergi).

Dumnezeu ne învaţă, ne convinge, ne mustră pentru a ne îndrepta şi pentru a "ne cultiva neprihănirea". Sensul vieţii este mântuirea noastră, iar hrana noastră adevărată este Cuvântul lui Dumnezeu.("nu numai cu pâine trăieşte omul").

Biblia nu este o carte istorică sau ştiinţifică, este o carte pentru credincioşii care vor să afle sensul vieţii şi pentru că "omul lui Dumnezeu trebuie să fie desăvârşit". De aceea, toţi creştinii sunt chemaţi să aprofundeze, să mediteze Sfânta Scriptură. Să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să ne vorbească în tăcere.

O altă meditaţie ne-o prezintă epistola lui Ioan (1, 1-10).

Acest apostol ne prezintă copilăria lui Isus. El este un evanghelist meditativ care a reflectat cu multă atenţie viaţa lui Isus afirmând că el "este calea, adevărul şi viaţa".

Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit prin proroci, prin învăţaţi, dar acest Cuvânt s-a făcut Trup, care a trăit în lume.

Omul nou, adevăratul Adam, care este Isus. În el este viaţa, iertarea păcatelor şi lumina oamenilor.

Isus a venit în lume la ai săi, dar "lumea nu l-a cunoscut". Celor care le-a dat harul de a-l cunoaşte au devenit "copiii lui Dumnezeu".

Cuvântul lui Dumnezeu din sfintele Evanghelii este o simfonie care-l are pe Isus Cristos întrupat în vârf.

Dumnezeu nu este doar în cer. Noi trebuie să coborâm pentru a intra în comuniune cu Isus Cristos prin Duhul Sfânt. Nu trebuie să fim pasivi, ci inima noastră trebuie să prelungească sentimentele de milostivire, de iubire, de iertare pentru că noi suntem templul Duhului Sfânt, suntem "pietre vii".

Lecţio Divina s-a făcut meditând cap. 13 din evanghelistul Matei (pilda semănătorului).

Asemenea albinelor.

- A citi - a aduna

- A medita - a rumega

- A contempla - a da roade (rugăciunea).

Răspunsul omului cuvântului lui Dumnezeu (Scrisoarea apostolului Paul către Filipeni, 2).

Sensul voturilor noastre:

- a imita pe Isus, a avea aceleaşi sentimente ale lui Isus;

- aceeaşi gândire, aceeaşi iubire cu Isus;

- nu trăim în aceeaşi locuinţă, dar trăim în acelaşi cuget;

- institutul reprezintă o biserică mai mică.

Terezinele trebuie să împărtăşească un stil de viaţă: astfel trebuie "să gândească la fel, să aibă aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget". Punctul de referinţă sunt Constituţiunile care ne unesc. Fiecare trebuie să preţuiască talanţii din fiecare din noi, iar atunci când suntem într-o dilemă, într-un conflict, trebuie să gândim la Isus: Ce-ar face el dacă s-ar afla în locul nostru? Cum ar gândi? Cum ar rezolva problema?

Misiunea acestui institut este de a-l iubi pe Isus şi tot ce facem e pentru Isus şi ne place ce facem.

Prin votul curăţiei am renunţat la căsătorie pentru a ne dedica lui Dumnezeu, pentru a-l imita pe Isus. Totdeauna o terezină trebuie să fie o persoană deschisă, zâmbitoare, disponibilă, care se dăruieşte total lui Isus, dar şi celor din jurul nostru. Zi de zi suntem chemate la iubire, la o viaţă de dăruire.

Votul sărăciei, aspectul material, dar şi spiritual ne face a fi solidari cu ceilalţi, a avea încredere în Dumnezeu "că nu vom pieri de foame", a împărtăşi bunurile materiale, dar şi spirituale (să comunicăm credinţa cu ceilalţi).

Votul ascultării este de fapt drumul umilinţei, este o dăruire totală fără răsplată. Isus l-a ascultat pe Tatăl şi Dumnezeu l-a înălţat. Ascultarea constă în a face voinţa lui Dumnezeu într-un spirit de rugăciune.

Printr-o altă meditaţie pr. Tiberio ne-a prezentat-o pe Maria şi Scapularul.

Pornind de la pilda semănătorului scrisă de evanghelistul Luca, cap 8 (v. 19-21), Tiberio ne-a explicat despre prezenţa femeilor în preajma lui Isus. El se întâlneşte de asemenea şi cu mama sa. Femeile primesc de la Isus sămânţa. Ele reprezintă simbolul fertilităţii (la fel cum este şi relaţia dintre Dumnezeu şi noi oamenii).

Maria este numită "pământul lui Dumnezeu" (pământul cel bun, care dă roade).

Când citim Sfânta Evanghelie, devenim: mirele şi mireasa. Inima trebuie să fie curată, îndreptată numai spre Dumnezeu ( nu împărţită). Numai cu răbdare şi smerenie sămânţa va da rod.

În viaţa lui Isus Maria are un rol important la începutul vieţii sale, dar mai mult în timpul patimilor şi a morţii sale.

Maria a păstrat flacăra credinţei până la Înviere şi după Coborârea Duhului Sfânt.

Devoţiunea scapularului are o mare importanţă pentru ordinul carmelitan. Cine poartă scapularul se va mântui. El reprezintă mantia Fecioarei Maria şi este un semn de consacrare.

Fraţii carmelitani au permis ca acest scapular să fie răspândit creştinilor (un semn de evanghelizare).

Promisiunea Mariei este mântuirea şi după moarte îi va conduce la fiul său, Isus.

Scapularul ne cheamă să ducem o viaţă mariană intensă, iar sâmbăta sunt rugăciuni speciale dedicate Fecioarei Maria.

Ultima meditaţie a fost despre legătura dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune.

Papa Benedict al XVI-lea spune că trebuie să ne întoarcem la Sfânta Scriptură, “trebuie recuperat pe deplin sensul Bibliei ca mare cod pentru culturi" (Verbum Domini).

Rugăciunea poate fi :

- vocală - pe care o practică religioşii (începători);

- meditativă - pe care o practică creştinii (avansaţi);

- contemplativă - pe care o practică spiritualii (desăvârşiţi).

Spiritualitatea terezinelor trebuie să fie asemenea sfintei Tereza a Pruncului Isus care a fost contemplativă - carmelitană.

Noi trebuie să învăţăm şi pe cei din jurul nostru să se roage, să medităm asupra psalmilor în mod contemplativ, iar în meditaţia zilnică (10 min. - un cuvânt, un fragment ) să folosim Sfânta Scriptur㠓deoarece în cuvântul biblic Dumnezeu este în drum spre noi şi noi spre el" (Verbum Domini - papa Benedict al XVI-lea).

Prin rugăciune contemplativă numai inima va gusta prezenţa lui Dumnezeu, fără cuvinte.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, carmelitană, patroana noastră, a recurs deseori în scrierile sale la imagini biblice pentru a explica experienţa sa mistică. Respirând parfumul vieţii lui Isus prin contemplarea evangheliei, vocaţia sa a fost IUBIREA.

Prin cuvântul divin al lui Dumnezeu din sfintele Evanghelii, prin carisma noastră şi prin iubirea pe care o purtăm fiecare în suflet faţă de Isus şi aproapele, ne obligă să răspândim “vestea cea bună" în lume. “În vestirea evangheliei să ne îndemnăm reciproc la săvârşirea binelui şi la angajarea pentru dreptate, reconciliere şi pace" - Verbum Domini.

Biblia nu este un cod de legi sau o carte de istorie, ea este un ajutor ca să avem aceleaşi sentimente cu Cristos, un a ajutor pentru a gândi, a iubi, a-l mărturisi pe Dumnezeu-Tatăl, a ne comporta asemenea lui Isus şi a mamei sale, Fecioara Maria.

“Aşadar, cuvântul lui Dumnezeu se exprimă în cuvinte omeneşti graţie lucrării Duhului Sfânt. Misiunea Fiului şi cea a Duhului Sfânt sunt inseparabile şi constituie o unică economie a mântuiri" (Verbum Domini).

Teodora Pantazi

* * *

Album foto: 30 iunie - 3 iulie 2011, Luncani: Prima serie a exerciţiilor spirituale pentru anul 2011