Istoric Fondatori

Ep. Aurelio Bacciarini și devoțiunea la Preasfânta Inimă a lui Isus

Pentru a ține vie memoria Episcopului Venerabil Aurelio Bacciarini, fondatorul nostru drag, s-a realizat acest material video prin care vrem să-l facem cunoscut, credem că într-o zi va fi recunoscut oficial de Biserică în rândul sfinților, pentru noi, terezinele, este deja sfânt.

Mulțumim comunității "Mar a Dentro Lugano" pentru colaborare!

Maria Teresa Candian

Vă invităm să vizionați documentarul Ep. Aurelio Bacciarini și devoțiunea la Preasfânta Inimă a lui Isus. Mai jos este și textul traducerii în limba română.

Textul traducerii în limba română

Suntem aici, la Val Verzasca, pentru a vă vorbi despre Monseniorul Bacciarini și devoțiunea la Preasfânta Inimă a lui Isus.

Viața Monseniorului Bacciarini este dominată de dorința de a da mărturie concretă prin credință și fapte despre iubirea lui Dumnezeu pentru creaturile sale.

Monseniorul Aurelio Bacciarini s-a născut în Elveția, la Lavertezzo, la 2 noiembrie 1873, al șaptelea copil într-o familie foarte modestă. Încă din copilărie lua parte la rugăciune în familie, cât și în parohie. Din acest context va prinde contur vocația sa la preoție care va culmina cu hirotonirea sacerdotală în ziua de 12 iunie 1897 la Lugano.

Voind să fie cât mai aproape de perfecțiune, intră în Congregația Slujitorilor Carității. La moartea lui Don Guanella, fondatorul, în anul 1915, Bacciarini este ales superior general al Congregației.

La 12 ianuarie 1917, Papa Benedict al XV-lea îl numește Administrator Apostolic al Diecezei de Ticino, iar la 21 ianuarie al aceluiași an, la Roma, este consacrat episcop.

Pe lângă preocuparea pentru organizarea diecezei, ajutorarea bolnavilor și a săracilor, publicarea de noi catehisme, precum și implicarea în viața socială, în anul 1926, Monseniorul Bacciarini fondează, împreună cu Maria Motta, Asociația "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", care va deveni mai târziu Compania Sfintei Tereza, prezentă nu doar în Ticino, ci și în România [sub numele de Institutul Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus"].

În sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus din anul 1922, într-un discurs ținut în catedrală, afirma:

"Este just ca dieceza noastră să aibă un sanctuar dedicat Preasfintei Inimi a lui Isus, fără de care diecezei i-ar lipsi coroana cea mai strălucitoare. Sunt sigur că acest sanctuar va fi un izvor de har pentru toți, va fi o binecuvântare pentru cantonul Ticino".

Inițiativa construirii noii bisericii se datorează și zelului părintelui Annibale Lanfranchi, susținut de mai mulți colaboratori și binefăcători.

Piatra de temelie a fost pusă la 17 aprilie 1922, iar la 15 decembrie al aceluiași an Monseniorul Bacciarini rostea solemn numele noii biserici: Sanctuarul Diecezan "Preasfânta Inimă a lui Isus".

La 6 noiembrie 1927 cu mare bucurie noua biserică este deschisă cultului public. Din acest moment viața religioasă începe să pulseze și să înalțe cântece de glorie spre cer.

Monseniorul Bacciarini, în ziua de 19 iunie 1934, reînnoiește apelul la consfințirea familiilor către Preasfânta Inimă a lui Isus și, cu o scrisoare, îi invita pe catolicii din Ticino să adere la consfințirea diecezei și a cantonului Ticino la Preasfânta Inimă a lui Isus.

Inițiativa a avut un succes fulminant în rândul populației formate din peste 150.000 de locuitori, s-au putut număra peste 25.000 de familii, zeci de asociații care, printr-un formular personalizat, se aliniau la cultul Preasfintei Inimi a lui Isus.

În anul 1935 Monseniorul Bacciarini acceptă ultima lui suferință. Nu mai avea energie, corpul lui era doar un schelet, era țintuit la pat, și nu mai reușea să se ridice.

A reușit totuși să împlinească acea mare lucrare pe care o începuse în primii ani ai intrării sale în dieceză: consacrarea întregii dieceze și a cantonului Ticino la Preasfânta Inimă a lui Isus.

Era noaptea dinaintea morții: cu ultimele puteri, s-a ridicat din pat, și-a pus ochelarii și, cu mâna tremurândă, a apucat stiloul și pe foia de pergament pe care era scris actul de consfințire, a trasat un mic semn al crucii, apoi a scris numele Aurelio, și apoi a îngroșat liniile primului semn de cruce care nu-i reușise prea bine.

Era 27 iunie 1935 când el, în clinica "Sfânta Ana" din Sorengo, și-a dat ultima suflare pe la ora 16.30 după-amiază. Era joi, ajunul sărbătorii Preasfintei Inimi a lui Isus. Ultimele sale cuvinte au fost: "Dulce Inimă a lui Isus, cred în iubirea ta! Isuse al meu, te iubesc, te iubesc!"

La 30 iunie cortegiul funerar cu trupul Monseniorului Bacciarini pleacă din fața bisericii "Sfânta Maria a Îngerilor" și ajunge pe la ora 17 la Sanctuarul diecezan "Preasfânta Inimă a lui Isus", pentru a realiza în mod oficial actul solemn de consfințire a diecezei la Preasfânta Inimă a lui Isus. În fața Preasfântului Sacrament expus solemn pe altar, oficialitățile bisericești și civile, împreună cu mulțimea nenumărată de oameni din interiorul și din afara bisericii, au recitat actul de consfințire. Totul, de fapt, se împlinise după cum voise Monseniorul Bacciarini: să facă din Ticino Regatul Preasfintei Inimi a lui Isus.

Rămășițele sale pământești se odihnesc în cripta bazilicii "Preasfânta Inimă a lui Isus" la Lugano, din 11 aprilie 1937, când, după încheierea lucrărilor de amenajare a mormântului, Monseniorul Angelo Jelmini stabilea mutarea sicriului din cimitirul orașului în cripta sanctuarului.

Mormântul este frumos ornat cu mozaicuri reprezentând pe laterale operele de milostivire spirituale și trupești, cu Sanctuarul din Sasso și sanatoriul pentru copii fondate de Monseniorul Aurelio Bacciarini.

Sanctuarul dedicat Preasfintei Inimi a lui Isus a fost consacrat de Monseniorul Angelo Jelmini - succesorul Monseniorului Bacciarini - la 25 iunie 1937.

Papa Pius al XII-lea, la 16 octombrie 1952, acordă sanctuarului titlul de "Bazilica Minor".

Opera din absidă vrea să fie o glorificarea a Preasfintei Inimi: calota este dominată de o figură a lui Cristos, având deasupra Duhul Sfânt și Tatăl veșnic. Isus, așezat pe nori în interiorul unei migdale strălucitoare de aur, este îmbrăcat într-o tunică albă și paliu roșu: brațele deschise într-un gest larg de milostivire și invitație dezvăluie strălucirea Inimii Sale. Fecioara Maria, Sfântul Iosif, îngerii în rugăciune și o mulțime de precursori și apostoli ai cultului Preasfintei Inimi se adună în jurul său.

Vrem să încheiem cu o frază sculptată în marmura altarului principal al bazilicii: "Inima pentru noi odată deschisă, rămâne pentru noi pentru totdeauna deschisă".

Isus vă așteaptă cu brațele deschise și vrea să ofere Inima sa, înflăcărată de iubire și de milostivire!

Dacă tu poate nu cunoști încă această frumoasă bazilică a Preasfintei Inimi din cartierul Molino Nuovo, vino să admiri nu numai frumusețea clădirii și frescele, ci să faci cu adevărat o experiență personală cu Inima lui Isus care te așteaptă!

(Traducere în limba română: Silvia Ambăruș și Ovidiu Bișog)

* * *

Versiunea originală în italiană, realizată de "Mar a Dentro Lugano", poate fi vizionată dând clic aici.

Evenimente

website statistics
afișări